Defectele lucrarilor de terasamente si fundatii

Afânare – 1.  Stare a unui material granular. Gradul de afânare al materialului se apreciază cu ajutorul coeficientului de afânare şi este important prin indicaţiile pe care le poate da asupra capacităţii materialului de a mai putea fi îndesat pe cale mecanică sau sub sarcină. 2. Creştere a volumului unui material granular faţă de volumul său iniţial, în urma operaţiilor de săpare, îngrămădire sau fărâmiţare. În cazul pământurilor de fundaţie, afânarea poate fi redusă prin îndesare mecanică sau sub acţiunea unei presiuni statice. Materialele păstrează totdeauna o afânare permanentă.   

Alunecare de teren – Fenomen geologic de deplasare pe pante, sub acţiunea simultană a apei şi a maselor de roci cărora li s-a perturbat echilibrul interior şi care necesită, din această cauză, lucrări de prevenire.

Borchiş – Nisipuri fine cu un conţinut mai mare sau mai mic de particule prăfoase, în stare afânată şi saturate cu apă sub presiune, care la deschiderea straturilor prin lucrări miniere sau prin săparea de gropi de fundaţii devin o masă fluidă-vâscoasă, lipsită de consistenţă, care năvăleşte în lucrarea respectivă şi nu poate fi stăvilită prin mijloace obişnuite.

Chişai – Pământ necoeziv, alcătuit din nisip fin şi argilă prăfoasă, saturat cu apă sub presiune. Impropriu ca teren de fundare pentru construcţii sau terasamente.

Compactarea superficială a umpluturii din jurul clădirilor – Greşeală care duce în timp la tasări mari ale umpluturii, ceea ce face ca trotuarele din jurul clădirilor să fisureze şi chiar să crape.

Contracţia pământurilor – Mişcarea volumului pământurilor datorită evaporării apei din pori. Ca şi umflarea se manifestă la pământurile argiloase fiind, în general, cu atât mai mari cu cât materialul este mai plastic, şi se datoreşte proprietăţii argilelor de a-şi modifica volumul în funcţie de gradul de hidratare.

Crăpături – În terenuri contractile – Sunt provocate de proprietatea pe care o au unele pământuri argiloase de a-şi schimba sensibil volumul (contracţie-umflare), atunci când umiditatea lui variază. Aceste variaţii de volum sezoniere conduc la crăpături (uneori alcătuind diferite reţele). 

Creşterea locală a umidităţii pământului sensibil la umezire – La o umezire intensă, pământurile sensibile la umezire se tasează de regulă brusc, tasarea având un caracter de “prăbuşire”. 

Curgere de teren – Deplasare a unui strat superficial de pământ, de grosime de obicei mică, pe taluzul unui debleu sau a unui rambleu, sau a stratului de sol pe roca mamă subiacentă, în urma umezirii exagerate a pământului, datorită unor precipitaţii de lungă durată, spargerii unor conducte de apă, etc. 

Degradări la clădirile cu fundaţii de suprafaţă din cauza dezvoltării în apropierea rădăcinilor de arbori – Defecţiuni cauzate de ridicarea fundaţiilor în urma creşterii rădăcinilor a căror presiune de umflare este mai mare decât presiunea exercitată de fundaţii. Prezenţa rădăcinilor de arbori duce însă şi la o reducere a umidităţii pământului în perioadele secetoase în zona respectivă, care are drept urmare, la pământurile argiloase active, producerea de contracţii şi deci deteriorarea clădirii. 

Depozite de pământ amplasate incorect – Acele depozite care periclitează stabilitatea taluzurilor săpăturii, a versanţilor sau obturează o vale.

Desprinderea trotuarelor de clădire – Defecţiune ce se manifestă în timpul exploatării şi are diverse cauze: trotuarul este neetanş şi permite infiltraţii de apă sub el care duc la denivelarea lui şi deci la desprinderea de soclul clădirii, tasarea clădirii ca urmare a faptului că trotuarele s-au realizat cu întârziere şi s-a permis stagnarea apelor din precipitaţii în jurul fundaţiei clădirii.

Epuismente ineficace – Epuismente la care debitul pompelor este insuficient pentru eliminarea apelor din incinta fundaţiei.

Executarea săpăturilor adânci cu pereţi verticali , fără consolidări – Nerespectarea proiectului şi limitelor prescrise de norme, în dorinţa de a scurta durata de execuţie prin reducerea volumului de săpătură şi de manoperă pentru sprijiniri creează un pericol iminent de prăbuşire a malurilor.

Executarea de umpluturi fără compactare în jurul fundaţiilor şi a pereţilor subterani – Greseală în urma căreia pot să apară tasări mari ale acestor umpluturi, cu consecinţe negative asupra pardoselilor.

Executarea umpluturilor înainte de decofrarea fundaţiilor – Acţiune care duce la blocarea cofrajelor, acestea nemaiputând să fie recuperate şi rezultând o umplutură de calitate inferioară.

Executarea umpluturilor în straturi cu grosime mai mare decât cea prescrisă – Umplutura rezultată nu ajunge la parametrii indicaţi în proiect, gradul de compactare fiind mai slab.

Executarea umpluturilor înainte de a se face verificarea hidraulică de rezistenţă şi etanşeitate a conductelor subterane – Neregulă prin care se măreşte timpul de verificare şi remediere a defecţiunilor şi creşte manopera întregii lucrări.

Folosirea pământului îngheţat – Folosirea pământului îngheţat la lucrările de terasamente şi coloane de pământ este interzisă. În această stare, el nu întruneşte nici una din calităţile cerute unui material de umplutură, ducând în final la nerealizarea gradului de compactare cerut.

Fundaţii de beton simplu dezagregate – Defect apărut ca urmare a acţiunii apei asupra betonului proaspăt turnat. Mărcile betoanelor utilizate la turnarea blocurilor de fundaţie din beton simplu sunt de obicei B 50 (C 2,8/3,5) sau B 100 (C 6/7,5). Aceste betoane sunt mai poroase şi sunt pătrunse de ape destul de uşor. De asemenea, în cazul când betonul proaspăt turnat este surprins de ploi puternice, acestea (pe langă acţiunea lor mecanică, de “spălare” a betonului) au şi o acţiune dezagregantă asupra betonului. Ca urmare, betonul devine sfărâmicios la suprafaţă şi pe adâncimi ajungând chiar până la 25 – 30 cm. Acelaşi efect dezagregant îl au şi şuvoaiele de apă care trec pe lângă fundaţiile proaspăt turnate şi surprinse de ploaie.

Gradul de compactare realizat la un strat elementar se situează sub limita admisibilă ce rezultă din valoarea stabilită în proiect – În acest caz se continuă operaţia de cilindrare a stratului elementar, până la atingerea valorii prescrise.

Grosimea materialului de umplutură în stare afânată, aşternut în cadrul unui strat elementar, depăşeşte cu mai mult de 10 % valoarea stabilită prin experimentări şi prevăzută în proiect – Această greşeală conduce la parametri inferiori respectiv grad de compactare mai mic al pernei realizate. Se va proceda totdeauna la îndepărtarea surplusului de material înainte de începerea cilindrării stratului respectiv.

Infiltraţie – Pătrunderea apei în sol datorită forţei gravitaţiei, forţelor capilare şi uneori, presiunii hidrostatice.

Împrăştierea şi compactarea mecanizată a pământului în vederea realizării de umpluturi deasupra conductelor şi cablurilor – Greşeală care produce deteriorarea reţelelor respective. De aceea este obligatoriu ca primele straturi de umplutură de câte 20 – 30 cm să se execute numai manual.

Împrejmuiri improvizate – Executarea de împrejmuiri ale incintelor, ale săpăturilor, golurilor la repezeală şi fără a se ţine seama de condiţiile impuse de norme.

Încărcarea malurilor săpăturilor cu pământ sau cu alte materiale fără respectarea limitelor admise – Această încărcare suplimentară poate produce lunecarea sau prăbuşirea malurilor.

Înfoiere – Creştere a volumului unui material de construcţie prin mărirea golurilor dintre granule ca urmare a săpării. În cazul nisipului, fenomenul se datorează formării peliculelor de apă absorbită pe suprafaţa granulelor de nisip.

Înlocuiri de materiale – Nu sunt permise decât cu acordul scris al beneficiarului şi al proiectantului.

Lentile de noroi – Apar mai ales la umpluturi de pământ, atunci când, din neatenţie, stropirea pământului folosit se face prea abundent şi el se transformă în noroi. După compactare, zona de noroi, sau lentila se tasează la trecerea utilajului de compactare mai mult decât zonele învecinate, iar apoi îşi revine parţial.

Lipsa avizului geotehnic pentru terenul de fundare – Fapt cu consecinţe negative în unele cazuri când terenul pe care se fundează are calităţi inferioare celui din studiul geotehnic, anterior recomandat ca teren de fundare.

Neacoperirea cu iarbă a taluzurilor – Neprotejarea taluzurilor prin înierbare, fapt care conduce la deteriorarea acestora, mai ales a celor cu pante mari, sub acţiunea repetată a ploii, a vântului. 

Neexcluderea pământurilor necoezive (drenante), a molozului, a bulgărilor la executarea umpluturilor – Greşeală de execuţie care constă în folosirea de materiale de umplere necorespunzătoare, având drept consecinţă o umplutură neomogenă, cu grade diferite de compactare.

Neexecutarea umpluturilor şi trotuarelor din jurul construcţiilor fundate pe terenuri sensibile la umezire imediat după ce construcţia a depăşit nivelul terenului corespunzător – Amânarea execuţiei umpluturii şi trotuarelor duce la posibilitatea infiltrării apelor din precipitaţii la fundaţiile clădirii, cu consecinţe ce derivă din aceasta.

Neîndepărtarea stratului vegetal – Datorită faptului că pământul vegetal are o structură necorespunzătoare (este lipsit de omogenitate, conţine multe rădăcini care în timp putrezesc şi dau goluri) şi nu poate fi lăsat sub zonele constructibile.

Neluarea măsurilor de îndepărtare a apelor subterane sau a apelor de suprafaţă de pe fundul săpăturilor sau din vecinătate – Greşeală care se soldează cu umezirea bazei taluzurilor. Afară de o îngreunare a activităţii de construcţii, au loc prăbuşiri de maluri.

Nemenţinerea ultimului strat de 30 – 50 cm al săpăturii până în ziua în care se începe betonarea în zona respectivă – Menţinerea acestui strat nesăpat până în ziua când se începe betonarea este o condiţie ce se impune în cazul pământurilor sensibile la umezire, pentru a se evita umezirea lor de către precipitaţiile atmosferice pe timpul trecut între executarea săpăturii şi betonare. Măsura este necesară şi în cazul fundaţiilor mai importante, indiferent de natura terenului de fundare.

Neprofilarea taluzurilor – Greşeală de execuţie care se constată în cazul săpăturilor mecanizate. Nefinisarea taluzurilor face ca ele să rămână cu o formă aproximativă, având plusuri de material faţă de taluzul indicat în proiect. Acest material excedentar prezintă pericolul de alunecare (prăbuşire), putând produce accidente.

Netaluzare – Neasigurare a unei suprafeţe înclinate a săpăturii conform pantei stabilite în proiect sau în tehnologiile de execuţie a săpăturii.

Pantă inversă – Greşeală de execuţie care constă în inversarea pantei, ceea ce face ca apele să nu mai fie dirijate spre gurile de scurgere. Uneori se ajunge la o pantă inversă după un timp de la darea în folosinţă a construcţiei sau a instalaţiei, ca urmare a unor deficienţe din timpul execuţiei. Un exemplu îl constituie trotuarele din jurul clădirilor, care suferă după un timp tasări importante (datorită neîndesării pământului de sub ele) , în urma cărora capătă o pantă inversă. În cazul reţelelor de canalizare, asemenea greşeli compromit funcţionalitatea reţelei şi produc inconvenienţe în exploatare.

Rotirea fundaţiei – Defecţiune ce constă în tasarea inegală a fundaţiei ca urmare a cedării terenului de fundare.

Săpături nesprijinite – Săpături cu adâncimi mai mari de 1 metru a căror maluri verticale nu sunt sprijinite.

Sporirea încărcării fundaţiilor – Greşeală ce se manifestă mai ales pe timpul exploatării unei construcţii şi care constă în supraîncărcarea construcţiei. Uneori apare ca o consecinţă a schimbării destinaţiei construcţiei. Se poate ajunge la situaţia în care rezistenţele efective să depăşească rezistenţele admisibile ale terenului de fundaţie.

Sprijinirea insuficientă a pereţilor săpăturii – Executarea de sprijiniri improvizate, sau realizarea doar parţială a tehnologiei de sprijinire pentru lucrările de săpare.

Surparea malurilor – Alunecare a malurilor provocată de urmatoarele cauze: executarea de săpături cu pereţi verticali, sprijinirea insuficientă a pereţilor săpăturii, încărcarea suplimentară a malurilor, umezirea bazei taluzurilor.

Taluz necorespunzător – Taluz a cărui înclinare este mai mare decât cea prevăzută în proiect sau decât a taluzului natural al materialului ce se foloseşte.

Tasări mari – Tasări care depăşesc mărimile normale datorită unor infiltraţii sistematice sau puternice. Clădirile se tasează mult, chiar dacă uniform, iar efectele tasării sunt extrem de variate. Iată câteva dintre ele: ruperi de conducte de alimentare cu apă, de canalizare, de gaz metan, accentuarea fisurilor în zidurile clădirii. Toate acestea pot provoca avarii grave (explozii, inundaţii de subsoluri, etc.).

Umpluturi din material argilos făcute la intervale mari de timp – Greşeală de execuţie care constă în întreruperea umpluturilor pe durate mari. Datorită acestor întreruperi se degradează materialul argilos pus în lucrare, apărând astfel crăpături, exfolieri.