Defectele lucrarilor de beton armat

                       

Acoperire necorespunzătoare – În cazul acoperirii cu beton a armăturilor, stratul de beton care acoperă la exterior armăturile unui element de beton armat are grosimea mai mică decât cea prevăzută în standarde.

Acoperirea defectelor de turnare a betonului – Acţiune întreprinsă la nivelul punctului de lucru ca urmare a apariţiei unor defecte în betonul turnat în următoarele situaţii: folosirea unui beton necorespunzător, livrarea neritmică a betonului, compactare insuficientă, lipsa controlului de calitate, etc. În orice caz este interzisă acoperirea defectelor de turnare (segregări, zone poroase, caverne, întreruperi de secţiune) prin tencuirea zonei respective. În funcţie de gravitatea acestor defecte se va anunţa imediat proiectantul sau se vor remedia sub control calificat.

Adăugarea de apă în  betonul sosit la locul de turnare – Greşeală de execuţie care conduce la modificarea raportului apă-ciment (A/C), având drept consecinţă scăderea mărcii betonului.

Aderenţă slabă – Fenomen de interacţiune fizică (parţial şi chimică) între oţel şi beton ce se manifestă prin aceea că efectul de încleştare a betonului în jurul armăturii nu se realizează decât parţial, pe anumite zone.

Aer fals – Aer în beton. Aerul rămas în beton ca urmare a unei compactări necorespunzătoare produce pori şi dă naştere la o structură neuniformă. Pentru eliminarea aerului din masa betonului proaspăt se recomandă în afară de o bună compactare, folosirea aditivilor antrenori de aer.

Agregate provenite din roci feldspatice sau şistoase – Folosirea acestor agregate la prepararea betoanelor constituie o greşeală de execuţie, ele fiind contraindicate deoarece nu au rezistenţa necesară şi se pot desface sau dezagrega la anumite solicitări.

Ancorare insuficientă – Greşeală de execuţie întâlnită la barele de oţel-beton care lucrează la întindere executate cu o lungime mai mica decât cea prevăzută în proiect, fapt care face să nu se realizeze o ancorare suficientă în beton.

Apă de amestecare necorespunzătoare din punct de vedere chimic pentru prepararea mortarelor şi betoanelor – Apă care conţine sulfaţi şi cloruri în cantităţi mai mari decât cele prevăzute în prescripţii. Consecinţe: favorizează coroziunea armăturilor de oţel. De exemplu: apa de mare.

Armături din oţel-beton neacoperite cu beton – Greşeală de punere în operă a betonului care face ca armăturile, după turnare, să rămână neprinse în beton, neacoperite.

Armături din oţel-beton nerealizate corect – Armături greşit fasonate sau montate ca urmare a nerespectării proiectului de execuţie: 1 – Armături cu rugină. 2 – Oţelul-beton nu este îndreptat corect. 3 – Debitarea incorectă a barelor. 4 – Raza de îndoire a oţelului-beton este prea mică. 5 – Lipsa distanţierilor sau montarea lor în număr insuficient. 6 – Îndoirea barelor de la partea superioară a elementelor (placă, grindă) prin călcare. 7 – Lipsa călăreţilor sau a barelor ridicate pe reazeme. 8 – Nerespectarea rândurilor la armătura grinzilor. 9 – Deplasarea carcasei grinzilor în lungul cofrajelor. 10 – Nerespectarea distanţei prevăzute în proiect între etrieri. 11 – Confundarea barelor şi executarea necorespunzătoare a carcasei. 12 – Armături nelegate sau neprinse. 13 – Armătură grăifuită.

Aspect macroporos al betonului – Consecinţă a unei puneri în operă a betonului fără o compactare corectă.

Aspect prăfuit al betonului – Rezultat al deshidratării rapide a betoanelor neprotejate în timpul verii. Laptele de ciment de la suprafaţa betonului se transformă într-o pulbere albicioasă, mai ales în urma unor acţiuni mecanice.

Atingerea vibratorului de armături sau cofraje – Neglijenţă care poate produce deteriorarea cofrajului, deformarea armăturilor.

Balcon cu pantă incorectă – Greşeală de execuţie ce constă în turnarea incorectă a betonului de pantă la balcon, astfel că apa stagnează pe anumite zone. Controlul executării pantelor se face turnându-se pe pardoseala balconului o cantitate de apă şi observându-se dacă scurgerea ei se face complet şi corect.

Beton deshidratat – Beton care a pierdut apa datorită evaporărilor intense de la suprafaţă ca urmare a unor temperaturi exterioare mari şi a faptului că nu a fost udat corespunzător imediat după punerea în operă şi nici nu a fost protejat contra căldurii. Se recunoaşte uşor după aspectul albicios şi sfărâmicios, dar şi după numeroasele fisuri de contracţie.

Beton îngheţat – Beton prins de îngheţ în timpul procesului de întărire, datorită neprotejării sale împotriva frigului. Mai ales elementele subţiri îngheaţa mai uşor. La dezgheţare, betonul devine friabil şi se desprinde din elementul respectiv.

Beton necompactat corespunzător – Beton nevibrat suficient, din care cauză prezintă o structură neuniformă, caracterizată prin prezenţa unor goluri în masa lui sau a altor defecte (segregări, planuri de separare). Betoanele de mărci superioare sunt betoane vârtoase, cu un raport apă/ciment redus, puţin lucrabile deci, a căror bună compactare se realizează numai printr-o vibrare corespunzătoare.

Beton segregat – Beton la care, în anumite zone s-au separat componenţii. Segregarea are efecte negative asupra rezistenţei betonului.

Beton sub marcă – Beton care nu atinge la termenul prescris marca necesară, datorită unor greşeli diverse: folosirea unei reţete necorespunzătoare, dozare greşită, transportarea la distanţe mari.

Caloţi necorespunzători – Caloţi improvizaţi din materiale neadecvate (sârmă, ţeavă) sau amplasaţi incorect pe cofrag (prea rari, în locuri neindicate). Conduc la betoane cu umflături, denivelări.

Caverne – Goluri în beton sau cuiburi. Cauza principală a producerii lor este îndesarea necorespunzătoare a betonului proaspăt.

Ciment alterat – Ciment stocat o perioadă mai lungă, care din cauza instabilităţii fizice şi chimice, reacţionează cu atât mai uşor cu apa şi bioxidul de carbon din aer, cu cât este mai fin măcinat. Granulele de ciment aderă unele cu altele şi încep să formeze cocoloaşe, iar dacă se prelungeşte stocarea în condiţii nefavorabile, cocoloaşele se pietrifică.

Ciocănirea sau scuturarea armăturilor în timpul betonării – Practică greşită a muncitorilor cu o pregătire inferioară, care pun betonul în operă, considerând aceasta utilă la compactarea betonului proaspăt. Are un efect nedorit asupra conlucrării dintre armături şi beton.

Ciocuri scurte – Realizarea la capetele barelor din oţel-beton a unor ciocuri mai mici decât cele necesare.

Coacerea betonului – Aburirea betonului mult peste parametrii indicaţi în graficul de aburire (temperatură, timp). Unul dintre semnele de recunoaştere îl constituie culoarea uşor gălbuie a betonului.

Cofraje cu defecţiuni accidentale în urma turnării – În timpul turnării, la lucrările de cofraje apar şi unele defecţiuni, cel mai adesea la susţineri: 1 – Cedarea unor blocaje; 2 – Cedarea unor menghine, cleme sau alte elemente de prindere; 3 – Cedări de reazeme sprijinite pe pământ; 4 – Cedarea unor elemente de cofraj, contravântuiri sau sprijiniri.

Cofraje montate greşit – 1 – Montaj incomplet la care lipsesc elemente de prindere şi legătură, elemente de şprăiţuire şi asigurare împotriva răsturnării, elemente de asigurare privind protecţia muncii; 2 – Improvizaţii la montaj (podine improvizate, mână curentă din sârmă); 3 – Folosirea unor elemente de cofraj necorespunzătoare (deformate, în stare de nefuncţionare, cu abateri dimensionale peste cele admise, panouri de cofraj având resturi de beton pe suprafaţa cofrantă).

Cofraje neetanşe – Cofraje între elementele cărora există interspaţii prin care se scurg laptele de ciment sau chiar agregatele mici – pietrişul şi nisipul.

Cofraje neîntreţinute – Cofraje care după folosire nu sunt curăţate şi revizuite pentru a fi aduse la starea iniţială. Utilizarea de asemenea cofraje (neunse, deformate, necurăţate, cu dispozitive necorespunzătoare de fixare) conduce la cheltuieli suplimentare pentru remedierea sau finisarea suprafeţelor denivelate ale betonului turnat. 

Compactarea neuniformă a betonului – Punerea în operă a betonului fără a asigura o îndesare corespunzătoare a acestuia cu ajutorul diverselor mijloace (vibratoare, vergele, ciocane).

Cuiburi în beton – Goluri în masa betonului cu aspect de cuiburi, apărute în urma unei turnări necorespunzătoare.

Debitare de agrafe, distanţieri, mustăţi, praznuri din alte bare decât cupoane – Greşeală de fasonare întâlnită mai ales la fierarii-betonişti fără experienţă, de a debita poziţiile scurte din bare lungi. Neutilizarea cupoanelor şi folosirea doar a barelor de lungimi mari conduce la un consum ridicat de oţel-beton, cheltuieli mari.

Decofrare timpurie – Desfacere a cofrajului şi a susţinerilor înainte de termenele prevăzute în tehnologia de execuţie. Acţiunea poate duce la fisurarea elementului respectiv de beton (grindă, placă) şi uneori la ruperea sau prăbuşirea acestuia.

Decofrarea şi manipularea cofrajului prin metode care produc deteriorări – Greşeală de execuţie care produce stricăciuni cofrajului (deformări, ruperi), dar şi în masa betonului. 

Degradarea betonului – Pierderea formei şi proprietăţilor unui element de beton datorită unor cauze diverse, dintre care se menţionează: coroziunea pietrei de ciment; reducerea dozajului de ciment la alcătuirea reţetelor, ca urmare a concepţiei greşite că utilizarea unor cimenturi cu rezistenţe mari asigură calitatea betonului, indiferent de felul agregatelor; solicitarea elementelor de beton la încărcări mai mari decât cele admise; folosirea unei ape de amestec necorespunzătoare; acţiunea intemperiilor (îngheţ-dezgheţ, vânt, etc). 

Depozitarea betonului direct pe pământ – Neglijenţă în execuţie care înlesneşte pierderea apei şi amestecarea cu pământul, ceea ce conduce la slăbirea calităţii materialului respectiv.

Diferenţe de culoare – În cazul betoanelor, diferenţele de culoare pot indica o variaţie a cantităţii de ciment, deci un indiciu despre diferenţe de marca betonului. 

Eflorescenţă – Apariţia la suprafaţa betonului a unor pete sau depozite albicioase formate din săruri alcaline conţinute de componenţi ai acestora.

Exces de nisip – Greşeală de preparare a betonului ca urmare a folosirii nisipului în cantitate mai mare decât a fost prevăzut în reţetă. Orice exces de nisip, mai ales de granulozitate defectuoasă (prea fin), cere mărirea raportului apă/ciment, reduce greutatea specifică aparentă, dozajul real de ciment şi rezistenţele mecanice, şi măreşte contracţia la uscare, deci a tendinţei de fisurare.    

Expulzarea betonului – Pierderea integrităţii unui element de beton sau beton armat prin ruperea şi desprinderea unor părţi din elementul respectiv, ca urmare a unor solicitări de excepţie (seism).

Fisurare – Producerea accidentală sau intenţionată, datorită unor suprasolicitări, a unei crăpături înguste într-un material. Fisurarea betonului – Fenomenul de apariţie a unor fisuri în zonele întinse ale unui element de construcţie de beton simplu sau armat, când sunt depăşite tensiunile de întindere pe care le poate prelua betonul. Fisurarea betonului se poate produce şi la suprasolicitarea elementului de compresiune.

Folosirea plaselor sudate având puncte nesudate – Greşeală datorită căreia nu se realizează o pozitionare corectă a armăturii în secţiunea elementului de beton respectiv, cu consecinţe asupra capacităţii portante.

Folosirea unor elemente de cofraj în alte scopuri decât pentru ce a fost proiectat – Improvizaţie cu consecinţe neplăcute mai ales când aceste cofraje sunt folosite la sprijiniri, podine, etc.

Granula cea mai mare de agregat este mai mare decât distanţa minimă dintre armături – Neregulă care duce la apariţia de goluri sub armăturile de rezistenţă. La betonare granulele mari de pietriş se opresc în armături, mai departe trecând numai partea fină şi formând un gol sub granulele de agregat. Din această cauză armăturile rămân parţial neînglobate în beton, fapt ce favorizează coroziunea lor. În general, pentru betonul armat se foloseşte agregat cu dimensiunea maximă de 30 mm.

Granulele de agregat sunt mai mari decât un sfert din cea mai mică dimensiune a elementului de beton – Neregulă constând în alcătuirea unei reţete de preparare a betonului fără a se avea în vedere forma elementului de construcţie şi modul său de armare. Dacă granulele sunt mai mari, prin frecarea lor de cofraje se împiedică buna îndesare a betonului, fenomenul numindu-se efect de perete. În cazul elementelor de beton supuse la încovoiere, prezenţa granulelor mari de agregate în zona supusă la eforturi de întindere reduce rezistenţa acestor elemente. 

Grindă umflată – Grindă cu îngroşări datorate faptului că la turnarea betonului a cedat cofrajul.

Impuritate – Corp sau substanţă străină care se găseşte în masa unui material de construcţii şi a cărui prezenţă determină modificarea proprietăţilor materialului. În cazul betonului, este de semnalat prezenţa deşeurilor de lemn, a corpurilor metalice – bucăţi de oţel-beton, elemente de fixare a cofrajului de inventar, a prafului, toate rămase ca urmare a neglijenţei sau a faptului că nu s-a curăţat cofrajul înainte de turnarea betonului.

Înălţimea liberă de cădere a betonului depăşeşte 2 metri – Punerea în operă a betonului prin cădere liberă de la înălţimi mai mari decât 2 m produce segregări în masa betonului.

Începerea betonării fără a fi terminată pregătirea turnării – Pregătirea se consideră încheiată după ce s-au executat următoarele operaţii: curăţirea fundului cofrajului sau suportului, spălarea şi curăţirea rosturilor de turnare de materialele neaderente (îndepărtarea laptelui de ciment întărit), verificarea etanşeităţii cofrajului, verificarea stării elementelor de susţinere şi rigidizare a cofrajului, verificarea armăturii cantitativ şi pozitional.  

Înglobarea instalaţiilor în stâlpi, grinzi – Greşeală care constă în spargerea unor elemente de beton armat (stâlpi, grinzi, etc) pentru a trece prin ele instalaţii electrice sau instalaţii curente (încălzire, apă, canalizare). Este o abatere foarte gravă şi poate conduce în unele cazuri la avaria elementului de rezistenţă respectiv sau a întregii structuri.

Înlocuiri de materiale – Nu sunt permise decât cu acordul scris al beneficiarului şi al proiectantului.

Îngenunchierea armăturii – Deformarea plastică a armăturilor din oţel-beton în elemente de beton armat solicitate în mod excepţional (seism, uragan, etc), cel mai adesea după ruperea şi expulzarea betonului din zona respectivă.

Îngheţarea betonului – Prin îngheţare, apa din betonul proaspăt se dilată cu cca 9% şi se dezorganizează structura acestuia, afectând în mod iremediabil întărirea; după dezgheţ betonul îşi continuă priza şi întărirea, însă rezistenţele finale sunt simţitor reduse. Îngheţarea betonului are drept cauză principală neorganizarea corectă a lucrului pe timp friguros respectiv preparare, transport, punere în operă, protejare după turnare. Un fenomen cu consecinţe importante este şi acela al îngheţării apei infiltrate în fisurile elementelor de beton, de beton armat, tencuielilor.

Întreruperea betonării fără respectarea prevederilor tehnice privind această fază – Betonarea nu se va întrerupe decât în secţiunile (locurile) indicate în tehnologia de execuţie, iar la întrerupere se vor respecta prevederile respective, fără de care nu este posibil să se obţină o turnare de calitate.

Întrerupere de secţiune – Defect grav de turnare a betonului, produs la întreruperea turnării şi reluarea apoi în condiţii necorespunzătoare a betonării. Rostul de turnare prezintă segregări, armături descoperite, ceea ce face ca secţiunea elementului respectiv (stâlp, grindă, etc) să prezinte o separare între betonul nou turnat şi cel anterior.

Lăcrimare – Fenomen de umezire (urmată uneori de o picurare slabă) a unor elemente de construcţie – planşeu, perete – provocat de infiltraţii.

Lipsa ţevilor de protecţie la trecerea conductelor prin planşee şi pereţi – Greşeală de execuţie având drept consecinţă producerea de stricăciuni în timpul funcţionării instalaţiilor (mai ales la cele de încălzire), care se manifestă prin deteriorarea (spargerea) betonului şi a tencuielilor în zonele de trecere.  

Lipsa unor armături de rezistenţă în unele elemente de beton armat – Greşeală datorită neatenţiei la pozarea barelor de rezistenţă, cu consecinţe uneori grave.  

Lipsuri de turnare – Defecţiuni observate la elementele de beton. În funcţie de aspect, formă şi poziţie, ele pot fi acceptate sau nu.

Manevrarea pachetelor de bare de oţel-beton neasigurate contra deformaţiilor – Folosirea unor dispozitive de agăţare necorespunzătoare conduce la deformarea barelor, ceea ce atrage după sine un volum suplimentar de manoperă pentru îndreptarea lor.

Mărirea conţinutului de nisip al agregatelor – În acest caz nisipul acţionează defavorabil asupra tuturor caracteristicilor tehnice ale betoanelor, cu atât mai mult, cu cât nisipul este mai fin.

Montarea armăturilor în cofraje murdare, încărcate cu zăpadă sau gheaţă – Utilizarea de cofraje murdare conduce la obţinerea unor betoane de calitate slabă.

Necentrarea stâlpilor de la un etaj faţă de stâlpii etajului inferior – Greşeală de execuţie constând în trasarea poziţiei stâlpilor unui nivel fără a ţine seama de poziţia celor de la etajul inferior.

Nerespectarea termenului de decofrare – Greşeală de execuţie care constă într-o decofrare timpurie, cu consecinţe, uneori, foarte grave.

Nevibrarea betonului la turnare – Greşeală de execuţie care conduce la obţinerea unui beton de calitate inferioară.

Oprirea turnării betonului fără asigurarea condiţiilor minime – Greşeală de execuţie cauzată de punerea în operă a betonului fără a se respecta riguros proiectul de tehnologie a execuţiei. Nu se va face nici o oprire fără a se asigura următoarele condiţii: punerea în operă a întregii cantităţi de beton, tratarea rosturilor de lucru conform prescripţiilor, compactarea betonului, curăţirea benelor, a sculelor şi cofrajelor.

Petrecerea insuficientă a barelor de oţel-beton – Greşeală de execuţie care are la origine fasonarea incorectă a armăturilor sau montarea neatentă a acestora; conduce la obţinerea de lungimi necorespunzătoare de ancorare a barelor în beton.

Pierderea bruscă a aderenţei – Fenomen ce apare la betonul armat între armătură şi beton. Are drept cauză atingerea unor valori mari ale eforturilor. Uneori fenomenul are la bază folosirea unor armături acoperite de un strat de rugină.

Porozitatea betonului – Volumul de goluri din masa betonului este cel ce caracterizează porozitatea betonului. Aceste goluri apar datorită unei compactări necorespunzătoare a betonului proaspăt turnat, aerul rămânând în masa betonului; uneori aceste goluri sunt urmare a faptului că agregatele mari din beton se îngrămădesc în zonele cu armătură mai deasă şi împiedică pătrunderea laptelui de ciment, a nisipului, formând cuibuiri şi cavităţi.

Pozarea carcaselor fără verificarea numărului şi poziţiei barelor şi fără asigurarea legării corecte a acestora – Greşeală de execuţie care constă în montarea carcaselor fără o identificare prealabilă; atrage după sine omisiuni de bare, poziţionări incorecte şi legături slabe, care, la turnarea betonului, cedează şi permit modificarea poziţiei carcasei respective.

Punerea în operă a betonului după începerea prizei – Greşeală de execuţie care constă în punerea în operă a betonului cu întârziere, fie datorită transportului la distanţe mari (peste 60 minute pe vreme umedă sau răcoroasă, şi peste 45 minute pe vreme uscată şi caldă), fie altor cauze legate de organizarea defectuoasă a turnării betonului (defectarea pompei de beton, etc). Consecinţa este nerealizarea mărcii betonului.  

Punerea în operă a betonului fără măsuri de protecţie şi tratare pe timp călduros, precum şi de conservare a căldurii pe timp friguros – Greşeală de execuţie constând în nerespectarea tehnologiei de punere în operă a betonului. Lipsa unor măsuri de protecţie şi tratare (stropire) pe timp călduros, va conduce la pierderea apei din beton cu consecinţele ce decurg din aceasta asupra calităţii betonului. Neconservarea căldurii pe timp friguros atrage îngheţarea betonului, proces cu urmări grave pentru calitate.

Purici din oţel-beton – Greşeală de execuţie care constă în folosirea de purici de oţel-beton ca distanţieri pentru armătura elementelor de beton armat. Se vor utiliza doar distanţieri din PVC care asigură o mai bună calitate, aceştia nu se mişcă în timpul betonării, sunt calibraţi funcţie de diametrul barelor de oţel-beton. Folosirea puricilor din oţel-beton comportă o serie de dezavantaje: se fixează mai greu de cofraj sau de armături, întrerup continuitatea betonului de acoperire, dau pete de rugină pe tencuieli.

Raport A/C (apă/ciment) prea mare – Greşeală de preparare a betonului, care constă în mărirea cantităţii de apă. În acest caz excesul de apă de amestecare migrează spre exterior şi formează canale capilare deschise spre suprafaţa betonului, se obţine astfel o compactitate defectuoasă.

Refasonarea în cofraj a armăturilor – Operaţiune de remediere a unor omisiuni sau greşeli de fasonare la banc printr-o fasonare la faţa locului, adică în cofraj, în condiţii dificile, ceea ce duce la o calitate inferioară a lucrărilor de armare.

Rezemarea vibratorului pe armături – Greşeală de execuţie care duce la deformarea armăturilor, mai ales a celor subţiri, din plăci.

Schimbarea calităţii oţelului beton – Greşeală de execuţie care constă în înlocuirea unui oţel-beton de o anumită calitate cu un altul de o altă calitate fără a avea acordul proiectantului.

Schimbarea mărcii betonului prevăzut în proiect – Greşeală de execuţie care constă în modificarea mărcii din proiect fără avizul proiectantului. În ipoteza utilizării unei mărci superioare celei din proiect se depăşeşte consumul normat de material (ciment, etc) ceea ce atrage după sine un cost ridicat. Când se folosesc mărci inferioare, consecinţele sunt şi mai grave, fiind în pericol siguranţa şi durabilitatea structurii respective.

Segregare – Separarea în straturi de consistenţă diferită a materialelor granulare din beton sau mortar în timpul depozitării sau transportării acestora. Deplasarea granulelor mari din masa betonului în direcţia gravitaţiei este împiedicată de frecarea vâscoasă care se produce la faţa granulelor şi care este cu atât mai redusă cu cât granulele sunt mai mari. Pentru a putea avea o deplasare a granulelor, este necesar a se rupe coliziunea (aderenţa normală pe suprafaţă datorită forţelor capilare), iar ruperea coliziunii nu poate fi provocată decât de vibraţii sau de şocuri care se pot naşte în cursul operaţiilor de transport sau de manipulare. Betonul poate trece într-o stare mai eterogenă şi la scurgerea prin jgheaburi prea lungi sau prea înclinate, precum şi prin căderea de la înălţimi prea mari. La aceste operaţii, granulele tind să se desprindă din masa betonului si să se rostogolească mai repede decât partea fină. Grămezile de beton care se formează la descărcare au de multe ori o structură mai bogată în elemente fine la centru şi în granule mari la fund şi la periferie. Aceasta constituie o segregare externă a betonului şi se datorează lipsei de coeziune dintre liant şi agregate.

Stâlp nelegat cu etrieri la trecerea prin grinzile planşeelor – Greşeală de execuţie care constă în omiterea etrierilor în zona de trecere a stâlpului prin grinda planşeului. Cauzele pot fi: pregătirea profesională insuficientă a fierar-betoniştilor, dificultatea la montarea etrierilor.

Stâlpi umflaţi – Stâlpi cu îngroşări apărute la turnare din cauză că a cedat cofrajul.

Străpungeri – în vederea trecerii unor conducte prin elementele care fac parte din structura de rezistenţă a construcţiei – Greşeală de execuţie care constă în practicarea de goluri în elementele de rezistenţă ale unei construcţii. Consecinţele sunt de natură alarmantă pentru stabilitatea şi rezistenţa structurii şi remedierea lor se va face numai cu consultarea proiectantului de specialitate.

Şanţuri executate prin dăltuire în elementele de beton armat subţiri pentru pozarea tuburilor instalaţiei electrice – Greşeală de execuţie care constă în crearea de şanţuri cu dalta în elementele de beton armat subţiri. Prin spargere se reduce rezistenţa elementelor din beton armat, datorită reducerii secţiunii, a fisurării betonului. Se recomandă doar pozarea la suprafaţa betonului prin intermediul unor coliere fixate cu ajutorul bolţurilor.

Tăierea etrierilor din stâlpii de beton armat – Greşeală de execuţie care constă în spargerea betonului de acoperire şi tăierea etrierilor stâlpului în scopul măririi gabaritului dintre stâlpi. Ea se comite uneori în scopul de a se putea monta tamplăria ce nu încape între stâlpi. Se mai întâlneşte şi cu ocazia schimbării destinaţiei spaţiilor comerciale de la parterul clădirilor, când se reamenajează vitrinele metalice.

Tratarea insuficientă a betonului – Greşeală de execuţie care constă în neprotejarea betonului după turnare, contra acţiunii unor agenţi exteriori. Aceşti agenţi sunt: vântul, temperatura ridicată, însorirea directă a suprafeţei betonului, frigul. Ei acţionează prin mărirea efectelor contracţiei şi provoacă fisurarea betonului, iar în cazul frigului prin îngheţarea apei din betonul proaspăt care duce la dezorganizarea structurii acestuia, compromiţând în mod iremediabil întărirea. Măsurile de protecţie care trebuiesc luate sunt determinante în ceea ce priveşte caracteristicile fizico-mecanice pe care le va avea în final betonul. Printre cauzele care conduc la o tratare necorespunzătoare a betonului proaspăt se numără: stropirea insuficientă (ca durată sau cantitate), stropirea cu apă rece a unui beton încins de soare (provoacă şocuri termice care duc la apariţia de microfisuri).  

Treptele nu au înălţime egală – Greşeală de execuţie care constă în trasarea incorectă a treptelor. Treptele scărilor trebuie să fie egale între două podeste consecutive, iar suprafaţa lor trebuie să fie orizontală.

Turnarea betonului în pardoseli sau planşee la grosimi mai mari decât cele indicate în proiect – Greşeală de execuţie determinată de absenţa unor repere de nivel ceea ce face ca betonul turnat să aibă grosimi mai mari decât cele prevăzute. Această greşeală generează suprasarcini în construcţiile respective, depăşirea manoperei şi consumului de materiale.

Turnarea defectuoasă a betonului – Greşeală de execuţie care constă în nerespectarea tehnologiei de punere în operă a betonului. Cauza principală o constituie lipsa de pregătire corespunzătoare a punerii în operă a betonului şi anume, faptul că nu se iau toate măsurile necesare în vederea desfăşurării lucrărilor de turnare a betonului fără întreruperi neprevăzute neexistând astfel garanţia obţinerii unei calităţi optime. Între acestea se menţionează: nerecepţionarea cofrajelor şi a sprijinirilor lor, neluarea de măsuri pentru asigurarea menţinerii poziţiei armăturilor în timpul operaţiei de betonare, neverificarea existenţei pieselor înglobate, necontrolarea existenţei tuturor mijloacelor de transport, turnare şi vibrare necesare desfaşurării betonării cât şi a stării lor de funcţionare, neasigurarea asistenţei tehnice corespunzătoare. La o calitate necorespunzătoare a betonului turnat contribuie şi greşelile ce se produc în timpul turnării propriu-zise: neurmărirea pătrunderii betonului în toate colţurile, murdărirea cu beton a cofrajelor înguste şi înalte înainte de a ajunge nivelul de beton în diferite zone, neacoperirea completă a armăturilor, manipularea prin aruncare cu lopata, depăşirea vitezei admisă la calculul cofrajelor pentru umplerea cu beton a cofrajelor, tragerea vibratorului (buteliei) în lungul mesei de beton, nevibrarea întregii mase a betonului datorită necunoaşterii razei de acţiune a pervibratorului. În cazul câtorva tipuri de construcţie efectele turnării necorespunzătoare sunt deosebit de grave, ele compromiţând funcţionalitatea acestor construcţii.

Utilizarea cofrajelor de inventar fără a fi unse – Greşeală de execuţie care duce la lipirea betonului de cofraj. Se întâmpină greutăţi la decofrare: cofrajul se desprinde greu de betonul turnat, se murdăreşte repede, faţa betonului turnat este zgrunţuroasă.

Zone de armături descoperite – Zone în care lipseşte acoperirea de beton, datorită unor cauze diverse: absenţa distanţierilor, poziţionarea greşită a armăturilor în cofraj.

Zone de beton poros – Suprafeţe ale unor elemente de beton pline de pori, indicând defecte de turnare.